Tara Motilor-patrimoniu European
Concurs de arhitectura montana

Studiu sociologic

Introducere

Odată cu îmbunătăţirea infrastructurii platoului Gheţar, prin asfaltarea drumului de acces şi alimentarea cu apa curentă, va fi inevitabila dezvoltarea turistica a zonei. Problema se pune în ce direcţie se va dezvolta această arie turistica şi cine este în măsură să decidă asupra acestui curs de evoluţie. Fără doar şi poate, este important ca în această dezbatere sa fie luat in considerare atat punctul de vedere al actualilor turişti, cat şi cel al localnicilor.

Aşadar, pe de o parte, prin studiul sociologic s-a dorit identificarea opiniilor a doua categorii de actori sociali implicaţi (turişti şi localnici), opinii referitoare în special la turismul actual şi viitor practicat în acest spaţiu. Pe de altă parte, aşa cum în cercetarea de piaţa furnizorii de produse şi servicii consultă preferinţele şi dorinţele clienţilor cu scopul satisfacerii lor, tot aşa localnicii vor avea de castigat daca vor ţine cont de nevoile turiştilor lor. În acest sens, o primă etapă de informare a localnicilor cu privire la rezultatele cercetării despre opinia turiştilor a avut loc în data de 6 august 2008 în curtea Bisericii din Ocoale, comuna Gîrda de Sus, prilej cu care, pe lângă o prezentare orală, li s-a înmânat un material scris concludent despre arhitectura caselor şi pensiunilor dorite de turişti (vezi Anexa A).

Metodologia cercetării

Metode de cercetare. Pentru o înţelegere aprofundată a turismului în viziunea actualilor turişti şi a localnicilor, am ales metoda interviului semistructurat, incluzând metoda interviului pe baza de fotografii (photo elicitation - vezi Anexa B). Ghidul de interviu a cuprins un set de 11 fotografii cu case şi pensiuni noi sau vechi din zone montane autohtone, cu întrebări pe teme precum arhitectura, serviciile şi dezvoltarea infrastructurii zonei. Au fost realizate 6 interviuri individuale, 11 de grup si 2 focus grupuri.

Persoane investigate. Numărul total al turiştilor intervievaţi a fost de 41, în timp ce numărul localnicilor a fost de 16 persoane. În rândul turiştilor s-au înregistrat 29 români şi 12 cetăţeni străini (2 belgieni, 2 nemţi, 1 american, 5 polonezi, 1 francez, 1 italian). Pe criteriul sex au fost intervievaţi 21 bărbaţi şi 20 femei, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 50 ani. În rândul interviurilor cu localnicii, s-au înregistrat 9 femei şi 7 bărbaţi între 18 şi 72 de ani.

Prezentarea rezultatelor

Vom prezenta datele colectate în trei secţiuni diferite:

• Opinii despre arhitectura caselor şi a pensiunilor;
• Opinii despre dezvoltarea infrastructurii;
• Opinii despre serviciile turistice practicate şi dorite.

Inainte de a trece la tematicile enumerate, precizam ca in urma interviurilor s-au conturat doua tipologii diferite de turisti si doua tipologii diferite de localnici.

In randul turistilor, putem spune ca avem de-a face cu:

• turiştii care isi petrec cateva ore pe platoul Ghetar, focusaţi mai degraba pe Peştera Scărişoara. In continuare ii vom numi „turisti de tranzit” sau „turisti de pestera”. Acestia sunt cazati in localitatile din vale sau la Arieseni, o localitate asociata de catre persoanele intervievate cu statiunile montane de pe Valea Prahovei;

   

• turiştii care isi petrec mai multe zile in aceasta zona si care revin la anumite perioade de timp, fiind atrasi in primul rand de munte şi de oamenii locului cu activitatile lor. In continuare ii vom numi „turisti constanti” sau „turisti iubitori de peisaj cultural”, imprumutand conceptul de peisaj cultural din alte stiinte. Acestia cauta locuri de cazare pe platou, refuzand sa stea in localitati aglomerate precum cele din vale, Arieseni sau Valea Prahovei.

De asemena, in randul localnicilor s-au identificat două categorii:

• localnicii care au opinii oarecum similare cu cele ale turistilor constanti, fapt datorat in parte interactiunilor cu acestia si a incercarii lor de a-i intelege. Intr-un fel sau altul, acesti localnici sunt deja mici intreprinzatori si doritori de-a se dezvolta ca atare in viitorul apropiat.
• localnicii care au opinii diferite faţă de cele ale turistilor constanti, fara a constientiza situatia –probabil pentru ca au interactionat mai putin sau chiar deloc cu ei. Trebuie remarcat ca si acesti localnici ar fi interesati de investitiile in turism in conditiile in care se preconizeaza ca principala lor sursa de venit -lemnul- nu va mai fi la fel de bogata in urmatorii ani. Turismul este vazut ca alternativa, cu toate ca deocamdata este definit avand ca reper statiuni montane precum Arieseni.

In general, se poate concluziona că turismul montan de tip Arieseni si Valea Prahovei este un model de urmat pentru o parte a turistilor si localnicilor, in timp ce pentru ceilalti turisti si localnici este dimpotriva –un model de care trebuie fugit, un exemplu negativ, un model de „cum nu trebuie facut”. Cine va avea castig de cauza in aceasta polemica? Pana la urma localnicii si investitorii veniti in zona in calitatea lor de furnizori de servicii au ultimul cuvant si puterea de decizie. Ei isi vor alege clientela si tipul de turism pe care doresc a-l practica. Cu toate ca punctul de vedere al unui sociolog este unul impartial, neutru, dorim totuşi să atragem atentia asupra unui punct de vedere economic binecunoscut ce spune ca -sub influenta globalizarii- tendinta economiei globale este de a se fragmenta, de a se plia pe satisfacerea unor nise/segmente de piata. In acest fel comerciantii se asigura de succesul lor pe perioade lungi de timp, bazandu-se pe clienti fideli si nu pe cei clandestini. Privita din acest unghi situatia de pe platoul Ghetar, se pune intrebarea: care directie ar fi mai avantajoasa pentru localnicii si investitorii acestei zone? Sa incerce sa copieze si sa semene cu statiunile de pe Valea Prahovei si cu Arieseni intrand in concurenta cu acestea sau sa incerce sa se diferentieze cat mai mult de ele, alegandu-si un alt segment de piata? Mai mult, intrebarea se accentueaza daca luam in calcul actuala prezenta a unui tip de turist foarte interesat de aceasta zona. Cu alte cuvinte, deja exista un segment de piata care poate –fie sa fie incurajat sa-si petreaca cat mai mult timp aici, fie sa fie alungat prin diverse actiuni ce contravin dorintelor si preferintelor lor.

Opinii despre dezvoltarea infrastructurii

Fiind evidenta legătura intre îmbunătăţirea infrastructurii si dezvoltarea turismului in zonele montane, am investigat aşteptările turiştilor si localnicilor despre impactul prevăzut aspra platoului Gheţar.

Sumarizând opiniile înregistrate, am putea spune ca localnicii se declara bucuroşi de aceste realizări, in timp ce turiştii se împart in doua categorii: unii mulţumiţi, alţii nemulţumiţi.

Localnici mulţumiţi

Persoanele intervievate si-au exprimat mulţumirea fata de alimentarea cu apa si de amenajarea drumului, proiecte la care se lucrează in momentul de fata. Acest fapt este perceput ca un mare avantaj ce le va uşura traiul. Totuşi, exista mici rezerve fata de posibila apariţie a gălăgiei sau a hoţilor.

Un grad înalt de satisfacţie fata de amenajarea drumului si a unui potenţial teleschi l-au manifestat cativa intreprinzatori novici, văzându-l ca pe o şansa de dezvoltare a afacerilor.

Ne bucuram pentru ca e uşurinţa noastră, nu e greutatea nimănui. E uşurinţa noastră, se face drum, poţi sa duci o greutate si fără animale, poţi sa circuli cu o maşina cum se cade. Va fi mai multa gălăgie, mai multa lume, dar la noi nu auzi ca s-a spart o casa, nu auzi ca s-a furat nimic, absolut nimic (localnic, 72 ani).

Ce părere aveţi ca se va amenaja drumul?

Foarte buna, foarte buna, sa-i ajute Dumnezeu la primar, sa-i dea putere sa poata face drumul (localnica întreprinzătoare, 41 ani).

Ce părere aveţi ca se amenajează drumul?

Foarte bine, foarte bine, mulţumiţi, apa deja e vorba ca curge la sfârşitul lui octombrie, începutul lui noiembrie, ii da drumul, foarte bine. Asta e, nu putem merge toţi la tara. Sa vina sa facă hoteluri, ca populaţie e multa, si la Braşov s-or întins… Daca se fac drumuri, si sunt aici Hănăşeşti, Dealul Ocoalelor, zone unde si face unul o căbănuţa si ar fi mai bine. Dar pe timp de iarna si la Arieşeni e frumos, e pârtie de schi, e arhiplin acolo… un teleschi sa fie aici la noi si noi am duce-o mai bine pe timp de iarna, mai cu caii, mai cu o plăcinta, vorba aia, facem plăcinte pe lespede (localnic întreprinzător, 45 ani).

Turişti mulţumiţi

Turiştii care se declara in primul rând mulţumiţi de amenajarea drumului sunt cei de tranzit, veniţi pentru vizitarea peşterii Scărişoara. De asemenea, din rândul „turiştilor iubitori de peisaj cultural” se desprind cei care in momentul de fata urca cu maşinile personale pe platou. Aceştia se plang de condiţiile actuale si doresc atât îmbunătăţirea drumului de acces, cat si amplasarea unor indicatoare cu informaţii despre distanta si direcţia spre obiectivele turistice.

Referitor la posibilitatea viitoare de a urca cu un telescaun astfel incat sa se poata evita aglomerarea de masini pe platou, aceasta din urma categorie de turişti se poziţionează in defavoarea ideii, telescaunul fiind perceput ca un element de modernitate dăunător specificului tradiţional al zonei. Sugereaza in schimbul telescaunului existenta unui transport public care sa aduca turistii de tranzit pana la pestera. Pentru ei, amenajarea drumului este o necesitate, dar care trebuie pazita de invazia turistilor de tranzit. Urcarea cu autoturismul trebuie restrictionat, fiind permisa doar trecerea masinilor detinute de localnicii si turistii care planuiesc sa-si petreaca macar o noapte pe platou, restul turistilor ramanand in seama trasportului public.

Soseaua trebuie făcuta, nu neapărat asfaltata, dar măcar pietruita bine. E o zona extraordinara, care ar trebui amenajata si la care merita sa i se facă reclama. La aceasta pensiune am venit, am văzut, am întrebat si-am rămas. Nici n-am ştiut ca sunt pensiuni aici. Iniţial am urcat fără maşini. Le-am lăsat jos. Am urcat doar cu una din maşini. In primul rând ar trebui sa se facă aici infrastructura ca altfel nu poţi sa ajungi.

In al doilea rând - nişte indicatoare, ca nu ştii cum sa te descurci. Hai noi ca suntem romani ne mai descurcam, dar străinii sunt si mai dezorientaţi; i-am văzut ca nu se descurca, nu ştiu pe unde s-o ia. Si americanii aia care au venit din California, au venit din vale pe jos pana la peştera si nu era scris nicăieri cat au de făcut. Erau sleiţi de puteri sus. In rest sa rămână aşa cum e acuma, ca e frumos. Uite si la casele astea care le vor face, este foarte greu sa transporte mâncarea daca nu se face drumul. Ca aici nu ai ce sa mănânci, decât la femeia de la pensiunea Scărişoara.

Decât telescaun, mai bine sa pună nişte autobuze, ca oamenii care transporta cu aro, iţi iau 3 milioane pe transport. Si l-am văzut pe ala cu trabantul si ne-am dat seama ca-i ţeapa când ne ziceau ca noi nu putem urca cu maşinile noastre. Adică urca ala cu trabantul si eu nu pot cu maşina mea? Si ce imagine ne facem si fata de străini ca se iau atâţia bani pentru aşa ceva. Ce investiţie presupune o linie a telescaunului si ce investiţie presupune câteva autobuze. Astea sunt povesti. A, ca ti-ar place? Du-te in Elveţia si costa conform investiţiei! Daca vrei in schimb sa ai sălbăticia si tradiţia, nu mai baga atunci telescaunul si teleschiul. De fapt, se si vede cum e la Bran si in staţiunile cu teleschi unde nu mai poţi sa respiri de câta lume e. S-a făcut ca un furnicar. Eu înţeleg ca localnicii vor dezvoltare si ca vor mai mulţi bani, dar si pe mine mă înţeleg ca vreau sălbăticie.

Dar ce cale de mijloc vedeţi?

Sa se facă si teleschi si dezvoltare daca nu se taie copaci pentru asta, daca nu se taie nimic pentru pârtia de schi si se găseşte loc undeva. Oricum, oamenii ăştia de-aicea vor câştiga daca drumul asta este făcut. Ca nu mai urca omul pe jos si pe urma coboară ca e frica ca si-a lăsat maşina jos. Toate se leagă. Eu am rămas doua nopţi aicea pentru ca am urcat cu maşinile, dar in schimb au coborât alţi 50 de inşi. Pentru ca le e frica, ca poate nu mai găseşti maşina când cobori (turista românca, 35 ani).

Turişti nemulţumiţi

Turiştii care se poziţionează atât împotriva amenajării drumului, cat si a construirii telescaunului fac parte tot din categoria celor veniţi in special pentru peisajul si oamenii locului, peştera fiind un obiectiv secundar in viziunea lor. Diferenţa dintre ei si ceilalţi turişti este disponibilitatea sau chiar plăcerea de a merge pe jos, de a face drumeţii. Prin urmare, creşterea numărului de maşini si a numărului de turişti in zona sunt văzute ca un pericol pentru tipul de turism practicat de ei.

Alături de ei, se înscrie si tipul de turist off-road, care, deşi se foloseşte de maşini de teren pentru itinerariile montane alese, caută tocmai drumurile neamenajate.

Daca ar deveni o zona prea moderna cred ca vor veni mai putini oameni care doresc doar sa se bucure de natura, de modul tradiţional de viata. Eu am venit aici pentru a experimenta stilul de viata local. Daca s-ar construi un drum pentru mine nu ar mai fi aşa de atractiv, dar cu siguranţa pentru unii oameni va fi mai uşor sa ajungă aici…Oamenii care trăiesc intr-o societate moderna sunt curioşi sa vadă cum se trăia pe vremuri, oamenii care trăiesc in oraşe mari probabil ca nu au idee cum e sa trăiască la tara, la munte, sa călătorească pe cal, sunt obişnuiţi sa aibă totul la indemna, când au nevoie de ceva intra pur si simplu intr-un magazin. Cred ca ar fi bine pentru ei sa vadă cum se trăia înainte de modernizarea societăţii. Când un turist vrea ceva de lux, el va merge in Spania de exemplu, dar cei care vor ceva tradiţional vor veni aici. Cred ca pentru aceasta tara sunt caracteristice pădurile, văile, munţii, casele de lemn, nu ne-ar place sa vedem hoteluri peste tot, am fugi in alta parte unde nu sunt atâţia oameni (turist belgian, 20 ani).

Nu cred ca e necesar sa se modernizeze drumul, cine vrea sa vina, va veni, pentru mine nu e necesar, dar pentru oamenii leneşi probabil ca este… glumesc, si eu sunt leneş, mi-am lăsat maşina la jumătatea drumului… dar serios, probabil ca multe se vor schimba, mediul va fi distrus (turist polonez, 30 ani).

Noi nu vrem sa se facă drumul ca pe urma trebuie sa ne căutam alte trasee. Si-n plus, suntem îngrijoraţi de modernizarea drumului pentru ca va atrage mulţi mitici; ăştia fac prăpăd unde se duc; noi nu vrem sa mergem in aceleaşi locuri unde se duc miticii (turişti romani off-road, 50 ani).

Am înţeles de la Dinu ca fac drum pentru maşini, e clar ca zona asta nu va mai fi ce-a fost, ca bucureştenii sunt mai comozi. Ei daca au posibilitatea sa urce cu maşina pana in Vf. Negoiu pana acolo se duc cu ea si le oferă lor posibilitatea de-a veni. O sa se invadeze zona. Ne întrebai de ce nu mergem la Arieşeni? Ce sa vad acolo? O grămada de turişti nevrotici, o grămada de lume pe metru pătrat. Mai bine venim aicea unde-i linişte si pace si oamenii sunt foarte cumsecade si e foarte simplu totul. Ca si valea Prahovei e frumoasa, dar e impersonala si toţi nevroticii aia de bucureşteni, acum n-am nimic cu ei, si ăştia de dimineaţa care au plecat cu copiii aia, urla încontinuu, nu-i vina lor, ca-s aşa din cauza condiţiilor in care trăiesc acolo in Bucureşti. Daca fac telescaun e acelaşi lucru. E ca pe Vf. Omu. Vin in pantofi cu toc. Chiar am păţit-o: au venit cu pantofi cu toc si s-a blocat telescaunul si închipuiţi-va ca au trebuit sa coboare de pe munte. Ar fi la fel. E acelaşi impact ca si drumul. Poate ar fi mai bine pentru localnici, dar nu ştiu, deşi ei par mulţumiţi de viata pe care o au. E normal sa-si dorească progresul, dar sa nu-si piardă farmecul locului, specificul, ca devenim toţi la fel, ca si cum am purta o uniforma (turista românca, 32 ani).

-Daca se face telescaun, va veni acel mitica care distruge tot muntele. Pe jos nu poate umbla, cu maşina nu vrea ca are o maşina de lux si nu vrea sa si-o strice pe drumurile astea si-atunci o sa vina cu telescaunul. Am fost la peştera Scărişoara si era punga pe gheata. Cum poţi sa faci aşa ceva? Am fost anul trecut in Bucegi, da’ nu mă mai duc niciodată! Erau cu jeepul făcând ture roata in jurul Sfinxului. Apai lângă copac lada de bere. Acolo se ajunge daca le dai la valentini sa poată urca. Povesti din astea cu oameni care nu merg pe jos fără maşini le auzim in fiecare zi. Telescaunul e pentru păturişti, pe care intr-adevăr nu ar trebui sa-i mai lase sa urce cu maşina decât daca rămân peste noapte aici, altfel sa urce pe jos...

-Nu ne mai ducem in Bucegi si-n Ceahlău. Multa mizerie, si păturiştii. Îs turişti si păturişti. Ăştia sunt aia care vin cu maşina, deschid portbagajul si dau maneaua. Apropo in Bucegi o apărut o maşina de Bucureşti lângă noi, s-o dat jos din maşina cu masa, cu şezlonguri, cu butelie mare, cu ziarul, si-au făcut cafeaua, au băut-o si-au plecat. Au stat doar o juma’ de ora cat au băut cafeaua si-au plecat. Au lăsat tot gunoiul in urma, iar alţii au mai rămas o juma’ de ora in urma lor ca sa adune gunoiul. Deci ei au luat cafeaua la pădure. Excelent. Poate au venit de la mama dracului.

-De la ce vine eticheta de păturişti?

-Paturisti vine de la pătura, ca n-au cort, n-au nimic, vin eventual cu pătura la pădure. Am mai auzit paltonari, şoşonari că vin in şlapi sau cu haine nepotrivite pentru munte. Când ii vezi cu geaca de piele, cu paieteee!

-Am fost in cabana la Bucegi sus sa ne cumpăram un ceai cu rom si-a apărut in fata noastră unu’ in pantofi de lac. Prima data l-o văzut Calutu, Dumnezeu sa-l ierte c-o murit c-o căzut de pe-o stanca; asta o făcut doi ochi cat borseta. Si apare pritene-sa in pantofi cu toc. N-ar trebui sa le dea voie sa urce aşa pe munte ca pe urma nu mai pot cobori de pe munte si urla sa-i dea jos salvamontiştii. Aşa am păţit la Pietrosu. O venit doi paltonari care s-au urcat cu plasa de rafie după ei si de urcat, au urcat, dar la coborâre e mai greu si nu mai ştiau cum sa coboare si urlau sa ne ducem sa-i dam jos. No, acolo sa ramai pana te uşti si te manca ulii!

-Aici sunt mai rari paltonarii ca n-au condiţii, n-au drum.

-Turistii ii modifica pe oameni. Acolo unde nu sunt turişti, oamenii sunt extraordinari, dar acolo pe unde au fost păturiştii si oamenii s-au stricat. Ca le-o dat poate o suta de mii pe litru de lapte si pe urma nu ti-l lăsa mai ieftin. Turistul influenţează mult omul.

-Aici e genul nostru, dar mitica, păturistul, şoşonistul, paltonarul acolo prefera in Bucegi, dar nu trebuie sa se facă condiţii ca sa urce pana aici (turişti romani, 25-35 ani).

Opinii despre serviciile turistice practicate şi dorite

Actualii turişti constanti isi doresc in acesta zona servicii ca:

• Punct de informare turistic care sa le ofere informaţii despre obiectivele turistice si despre posibilităţile de cazare;
• Amenajarea mai multor trasee turistice;
• Ghid turistic pentru traseele existente, dar si pentru itinerarii mai excentrice, de pilda, căutarea urmelor de ursi;
• Amenajarea Peşterii Scărişoara astfel încât sa ofere o mai mare siguranţa (idee impartasita de catre toti turistii, nu numai de catre cei constanti);
• Mâncare tradiţionala oferita in mai multe locaţii;
• Experimentarea modului tradiţional de viata:
  • Practicarea de munci tradiţionale (adunatul fanului, cioplit in lemn, etc.);
  • Purtarea unor costume populare;
  • Mersul cu sania trasa de cai in timpul iernii;
• Achiziţionarea unor obiecte de artizanat specifice acestui loc;
• Curăţenia atât in spaţiul public, cat si in cel privat.

Lecţiile de călărie si practicarea schiului sunt mai controversate. Schiul ar fi acceptat doar daca nu este necesara defrişarea pădurii in vederea oferirii acestui serviciu.

Mi-a plăcut si o oferta de a merge in căutarea de urme de ursi, ar fi ceva foarte interesant. Am văzut un album despre munţii Apuseni si mi-au plăcut si cascadele, dar din păcate nu avem timp sa mergem sa le vedem. Ar fi interesant sa existe mai multe trasee pentru turişti (turista belgiana, 19 ani).

Mâncare tradiţionala pentru gurmanzi...brânza cu smântâna, ca mă duc si iau si de la magazin smântâna, dar nu e ca asta (turist roman, 40 ani).

Si-acuma, in drum spre peştera Scărişoara, am luat-o in maşina pe o femeie de jos din vale si ne-a invitat la o cina cu mămăliga cu brânza si smântâna. Exact ce ne-am fi dorit, si sa stăm si peste noapte ca nu ne ia nimic. Bineînţeles ca o sa-i plătim, va daţi seama! (turist roman, 45 ani).

Lipseşte un ghid de informare despre cazare si un ghid de teren. Mai e nevoie de cărări, poteci marcate (turist german, 38 ani).

După ce-am venit cu sania trasa de cai, excursie pe care am povestit-o tuturor, am înnebunit pe toata lumea de cap si pozele le-am aratat peste tot, am ajuns aicea unde ne-au primit foarte frumos cu plăcinte cu brânza, gogoşi, lapte, unt de casa, grătar, totul natural. Experienţa călăritului, am călărit toţi pe rând si-a fost super. Ne-o învelit in paturi ţesute si ne-o pus in sanie si ne-o dat jos din sanie si-a fost o excursie ca-n povesti, peisajul ala nu l-am mai văzut niciodată, ca-n poeziile lui Alecsandri, divin (turista românca, 32 ani).

Aici sa nu fie nimic cu motor, fără ATV-uri. Nu zic ca nu ne plac motoarele, dar nu-i zona pentru aşa ceva, ci pentru căruţe... Vrem ghizi turistici... Schi fond pentru cui ii place, dar noi suntem amatori de schi pe pârtie, dar sa nu presupună defrişare acest lucru, ca si aşa e atâta jaf cu tăiatul pădurii. Si tarabele astea cu obiecte de artizanat n-au nicio treaba cu locul asta. Ar trebui sa vândă obiecte specifice acestui loc. Trebuie sa vinzi locul, nu acelaşi lucru sa-l găseşti si la târgul de la Găina dar poţi merge si la expotârgul de la Bucureşti; tot un drac ii. Găsesc aici obiecte pe care scrie Herculane, Sovata - ca le-o rămas de când o fost acolo (turist roman, 30 ani).

-Pestera Urşilor nu se compara cu peştera Scărişoara. E mult mai bine amenajata. Aici te simţi in nesiguranţa, chiar nu e siguranţa pe treptele alea. La peştera urşilor, e curat, e frumos; acolo au băgat bani fraţii Micula.

-Sunt foarte puţine atracţii turistice in zona.

-Poate sunt, dar nu le ştim noi. Trebuie popularizate punctele de atracţie turistice.

-Râdem, glumim, dar noi am intrat cu copiii in peştera si nu ne-a anunţat nimeni ca e periculos si daca se întâmpla ceva, cine răspunde?

-In primul rând nu au groapa de gunoi. Asta tine de primărie. E atâta mizerie si păcat. Primăria trebuie sa vina sa colecteze mizeria. Noi strângem gunoiul si-l lăsăm aicea într-un sac de plastic, dar o sa fie aruncat mai încolo, in loc sa fie dus de primărie la o groapa de gunoi. Cele mai periculoase sunt plasticele. Sunt foarte mulţi turişti care merg pe jos cu rucsacul in spate. Vine neamţul si englezul si vede gunoiul... si el are o educaţie!

-Ar mai trebui sa se ofere mâncare, nu neapărat toata masa, dar măcar sa fie de unde sa cumperi produse.

-Pune domnule la dispoziţie si un ghid turistic măcar grupurilor de străini –sa li se prezinte zona. Am văzut atâţia străini si ei ce vad? Ca nu pricep nimic. Indicatoare nu sunt, ghidul turistic de la peştera a prezentat doar in limba romana, iar străinii râdeau ca nu pricepeau nimic.

-Nu se vor oferi lecţii de călărie pentru ca e dificil, e mare responsabilitatea, dar iarna sa te duca cu sania trasa de cai ar fi foarte frumos (turişti romani, 35-45 ani).

Autori soc. Monica Iancặu si soc. Aida Dobra

Download Anexa B

Lucrare de dizertaţie Turişti şi localnici pe Platoul Gheţari